|
Lucrarile de fortificatie ale orasului 
 Giurgiul, dinspre rasarit, apus si miazanoapte, n'a avut nici o lucrare de aparare pana in anul 1659. Dupa rasvratirea lui Mihnea al III-lea (Radu) ccare a pus foc orasului, Turcii l'au inconjurat cu un sant de aparare, ce s'a pastrat pana catre jumatatea secolului al XIX-lea, ridicand si cateva tabii de pamant, unde asezau tunuri, in timp de primejdie.Santul porneadin actuala sosea a Digului, trecea prin fata pietii Zimnicii, prin spatele bulevardelor Posta Veche si al Caii-Ferate, dealungul stradei Bateriilor, spre Dunare, pana la bastionul cel mare sau Tabia mare.In veacul al XVIII-lea, cand s'au vazut amenintati de Rusi, cari veneau in Principate "ca aparatori ai crestinismului", Turcii au sapat un al doilea sant, ce pornea tot de la malul Dunarii, paralel cu cel d'intaiu, pana in dreptul stradei Bateriilor, de unde urma inainte, trecand prin curtea depoului comunal, prin piata Oinacului, printre cele doua bulevarde, Interior si Exterior, esind langa biserica Sf. Treime, la Dunare.
|
|
CiteÅŸte mai mult...
|
|
Cetatuia din insula 
 In dreptul bisericii Sf. Nicolae, acolo unde apa Camii se uneste cu bratul Dunarii numit Veriga, este si astazi o mica intindere de pamant, inconjurata pe vremuri de toate partile de apa, ca o insula;acolo a existat o cetatuie, care a fost daramata dupa terminarea rasboiului Ruso-Turc de la 1828-1829 si incheierea pacii de la Adrianopol.In ce timp si de cine a fost intemeiata, nu se stie cu preciziune.Dupa descrierea facuta de Wavrin, castelul din insula Giurgiului era tare si foarte puternic. Patrat, in patru laturi mari de zid, avea, la cele patru colturi, turnuri destul de groase, tot patrate; de la castel porneau pana in marginea apii doua ziduri, cari si ele aveau la capete cate un turn intarit. Turnurile, ca si zidurile, inalte de 24 de picioare (aproape 8 metri) erau crenelate, nu aveau iesiri in partea de jos, ci se aparau pe deasupra, de la parapete, cari erau de lemn, ca niste balcoane. Asediatorii au incercat sa faca o spartura in ziduri sar nu au reusit. Din cauza slabirii temeliei, unul din turnuri se departase, mai de mult, de zidul de legatura, producandu-se o crapatura. Asediatorii, crezand ca bombarda lor a facut aceasta isprava, continuau sa indrepteze intr'acolo loviturile.Din nebagarea lor de seama, li se parea la toti, chiar si Domnitorului nostru, ca din ce in ce crapatura se largeste, dar era numai o parere inselatoare. Pietrele aruncate cu bombardele, fiind prea moi, se spargeau in bucati si pulbere, lovindu-se de ziduri, iar cercurile bombardelor plesneau.
|
|
CiteÅŸte mai mult...
|
Adevarata situatie
 In anul 1920, procurandu-mi si cetind interesantul memoriu al d-lui Docan, asupra lucrarilor cartografice despre razboiul din 1787 -1791, am gasit indicatiuni pretioase privitoare la lupta ce s'a dat la Giurgiu intre Austriaci si Turci, spre sfarsitul secolului al XVIII-lea.
 D-l Docan, facand cercetari in arhiva razboiului si in biblioteca Fidei-Comisului Imperial din Viena, a gasit, intre altele, si cateva planuri in cari figureaza orasul Giurgiu, cu imprejurimile.Tot din lucrarea d-lui Docan am aflat despre scrierea lui Witzleben si atlasul insotitor.
Rugand atunci pe un prieten din Bucuresti sa cerceteze la Academia romana, am primit, dupa catva timp, raspuns ca nu a putut da de urma niciunuia din acele planuri de cari ma interesasem si n'a gasit nici scrisoarea lui Witzleben. Peste cativa ani, gasesc reprodus in ,,Universul Literar", No.38 din 15 Septembrie 1929, un plan al cetatii Giurgiu, in timpul rasboiului Ruso-Austro-Turc (1788-1791), insotit de o scurta descriere a castelului din
|
|
CiteÅŸte mai mult...
|
|
In timpul stapanirii turcesti           Cateva uliti neregulate, stramte, intortochiate, nenumarate locuri virane, pline de gunoae si balegar, unde rascoleau cainii. vestitii caini ai Giurgiului; pe alocurea baltoace inverzite ; in mijlocul orasului turnul ceasornicului; imprejurul acestuia rasfirate cinci-sase sute de cladiri turcesti; case de locuit, pravalii cu sandramalele lor adumbritoare, bordee in pamant, toate inconjurate cu un sant de aparare, peste care se intra prin trei porti, inafara de poarta cea mare de fier despre Dunare. Langa Dunare, in interiorul fortaretii, conacul Pasii, guvernatorul militar al cetatii, locuintele ofiteresti si ale autoritatilor civile, cazarmile, cazematele cu munitiuni de rasboiu, magaziile pentru proviziile trupelor, o giamie, toate aparate de tabii si redane, inconjurate despre rasarit, apus si miazanoapte cu un sant adanc, ce se putea umple cu apa, peste care se comunica cu locuintele targovetilor, printr'un pod ce se ridica; iata cum se prezenta Giurgiul acum o suta de ani si mai bine, asa cum se gasea in timpul ocupatiunii otomane.Despre un plan al orasului in acel timp nu se poate vorbi. In actele vechi de proprietate ale locuitorilor, toate scrise in turceste, precum si in alte acte publice sau particulare ce ne-au cazut in mana, am gasit mentionate urmatoarele ulite:Ulita mare, care ducea spre poarta de miazanoapte a orasului, de unde se urma drumul spre Bucuresti, prin Fratesti;Ulita targului, care ducea spre Sadarvan si Piata orasului, unde erau macelariile, pescariile, brutariile, pana la poarta de rasarit a orasului, de unde se urma un alt drum spre Bucuresti, drumul Olacului, prin Oinac;Ulita Selimii si Ulita Mustafitii, cari duceau in directiunea micilor sate cu aceleasi nume, asezate in afara de oras, in cuprinsul raielii;Ulita bisericii crestinesti, pe langa actuala biserica catedrala ,,Adormirea Maicii Domnului'';Ulita cetatii, care ducea spre fortareata si spre cetatuia din insula;Piata giamiei, care era pe locul din dreptul bisericii Sf. Gheorghe;Ulita Tarigradului, care ducea spre poarta de fier a cetatii;Ulita Dunarii, pe unde trece si astazi strada cu acelas nume.Pentru orientarea si stabilirea pozitiunilor, serveau de obiceiu proprietatea unui targovet unoscut: o casa, o pravalie, o carciuma.,,Pe ulita targului, pe langa casele lui Mustafa Aga, biserica are 39 de pravalii, pana la carciuma lui Papazoglu; pe de alta parte, pe langa casele lui Bulbuioglu, are niste locuri virane, iar pe langa pravalia lui Arnaut Pasa, are un loc viran si patru pravalii...(dintr'o carte de judecata a Cadiului din Giurgui din 1812, privitoare la proprietatile bisericii crestine ,,Adormirea Maicii Domnului)".Cum am spus, ulitele erau neregulate, intortochiate, fiecare cladind cum se gasea de cuviinta, fara a pastra vreo aliniere.Cetate turceasca timp de peste patru sute de ani, cu scurte intreruperi, Giurgiul incepe a se intemeia, ca oras romanesc, abia dupa incheierea rasboiului dintre Rusi si Turci prin pacea dela Adrianopol din 1829.
|
|
|
Giurgiu 
Intemeierea orasului si originea numelui.Despre intemeierea orasului Giurgiu si originea numelui sau nu se stie nimic precis; sunt mai multe legende. Dupa unii istorici, Giurgiul a fost intemeiat de Romani, iar in timpul evului mediu a fost intarire Genoveza. Indraznetii navigatori Genovezi, trimisi sa exploreze marile Levantului, ajung in insula despartita de oras printr-un brat al Dunarii si construiesc acolo un fort, sub patronajul Sf. Gheorghe (Santo Giorgio) de unde si-a luat orasul numele de Giurgiu.Cativa istorici Germani in secolul al XVIII-lea intre cari si Engel intemeiati pe niste Cronici Muntene din secolul al XVII-lea, au dat drumul legendii cu Negru-Voda. Acest Voevod, plecat din tinutul Fagarasului si intrand prin pasul Branului, a scoborat muntii, impreuna cu un mare numar de familii de Romani, pe la inceputul secolului al XIII-lea si au infiintat mai multe orase intre cari si Giurgiul, punand temeliile Principatului Munteniei, intocmai cum Bogdan Dragos a dat in urma fiinta Principatului Moldovii.Fratii Tunusli cari au tradus si publicat in greceste la Viena, in anul 1806, o scriere de istorie asupra Tarii romanesti, atribuita lui Mihail Cantacuzino, imprumuta versiunea Germana si ii zic orasului Sfantul Gheorghe.